Fructele plantelor din familia Citridae (portocale, grapefruit, mandarine etc.) au un rol foarte
important în sanatatea si dezvoltarea armonioasa a organismului si nu numai datorita
vitaminelor pe care le contin. Astfel, studiile unei echipe de biologi din Scotia au dovedit ca
sarurile minerale specifice citricelor faciliteaza absorbtia rapida a vitaminelor C si D si a unor
aminoacizi de care depinde functionarea normala a sistemului nervos, a memoriei si organelor
sexuale.
Recent s-au descoperit si o serie de pseudo-hormoni (cu rol în echilibrarea grasimilor de rezerva
(importante în determinarea formelor estetice). Sistemul digestiv uman s-a adaptat în cursul evolutiei la a
absorbi mai eficient vitaminele C si D în prezenta unor combinatii de saruri de magneziu si zinc continute în
citrice. Absorbtia vitaminei C din citrice este de 20 de ori mai eficienta, iar a vitaminei D de 15 ori,
comparativ cu absorbtia mai lenta a acelorasi vitamine prezente în alte fructe. Sarurile prezente în citrice
fac mai usor absorbabili unii aminoacizi din proteinele animale, extrem de importanti în mecanismele de
reglare neuro-endocrina.
S-a constatat, în urma experientelor pe cimpanzei, ca cei care consumau zilnic citrice aveau un sistem
nervos mult mai echilibrat în stare de captivitate, comparativ cu cimpanzeii care preferau alte fructe.
Aceleasi saruri de magneziu sunt responsabile si de absorbtia eficienta a unor aminoacizi din alimentatie,
implicati direct în functionarea unor zone-cheie din sistemul nervos, inclusiv în memorizare, controlul
agresivitatii si sexualitate. Absorbtia directa a acestor aminoacizi esentiali s-a dovedit a fi de 25 de ori mai
rapida dupa consumul de citrice decat al altor fructe care contin aceleasi vitamine (cum ar fi merele).
Citricele în mentinerea frumusetii
Dr. Tesse V.Cheney de la Univ. Manchester (Marea Britanie) a descoperit în primavara acestui an ca în
sucul fructului de portocale sunt prezente 17 substante organice capabile de a influenta activitatea
endocrina a glandelor hipofiza, tiroida cat si a celor sexuale. Aceste substante nu prezinta asemanari
chimice cu cele ale homonilor si cu toate acestea au capacitatea de a actiona destul de exact pe zonele de
receptie ale celulelor construite pentru a înregistra mesajul hormonilor (numite receptori celulari).